Posibil să existe spoilere de aici încolo

Este o carte scurtă care îmbină fantezia cu horror-ul, având un aer de Alice în Țara Minunilor, cu mult potențial, dar și cu multe defecte.

Există o pădure atât de întunecată și plină de mistere încât nimeni nu mai iese viu după ce se rătăcește în ea; evident, acele mistere nu sunt deloc plăcute. Acolo, în Elmever, trăiesc creaturi care au propriile reguli și pot distorsiona realitatea pentru a te păcăli să nu mai părăsești niciodată pădurea.

Personajul principal nu este foarte bine definit. Simt că ar putea fi oricine, nu are o aură aparte.

De ce este ea cea care a reușit ceea ce nimeni altcineva nu a putut, scăpând din pădure și aducând pe cineva înapoi?

Mă așteptam să existe o întorsătură de situație legată de ea, o abilitate de a vedea în viitor în interbale scurte, de a călători în timp și spațiu în anumite condiții, o premoniție când ceva important e pe cale să se întâmple, să aibă un al treilea ochi care vede când minți, ceva! Nici măcar nu se pricepe la magie, după cum spune chiar ea.

Adică, ok, putem rezuma totul la faptul că a reușit pentru că era copilul ei, iar dragostea de mamă mută munții. Dar deja am presupus de la început că după copilul ei s-a dus prima dată în pădure pentru a-l aduce înapoi. Cel puțin eu așa aș fi făcut.

Dar acum, mergând a doua oară, nu mai e la fel, pentru că este forțată să recupereze pe cineva.

Cine este măcelarul pădurii? Este ea, pentru că l-a ucis pe acel gardian? Este lordul din Elmever?

Mi-au plăcut regulile stricte legate de schimburile și înțelegerile care se pot face în Elmever. Chiar și aici, personajul principal nu reușește să le respecte cum trebuie.

Una dintre propunerile interesante la care personajul este supus îi cerea cea mai tristă/rea amintire a ei. De obicei, nu vrei ca cineva să-ți fure cele mai dragi amintiri, dar să fii obligat să o retrăiești pe cea mai rea poate fi și mai dureros.