După ce am citit cartea The Creative Act: A Way Of Being a lui Rick Rubin la recomandarea lui Serj Tankian, am zis că e cazul să completez cercul citind și cartea acestuia.

Bine, mai precis am ascultat varianta citită chiar de el.

Cartea începe cu momentul 9/11 2001, cu câteva zile înainte System of a Down lansaseră albumul Toxicity, și cu piese ca Prison Song sau Chop Suey! care au niște versuri ușor de interpretat într-un mod oarecum critic sau ostil la adresa SUA ajung să aibă unele probleme. Nici că se putea o sincronizare mai proastă pentru lansarea albumului.

Însă lucrul care pune paie pe foc este un articol scris de Serj pe site-ul formației la câteva săptămâni după 9/11 în care menționează o parte din vină tragediei care a avut loc este și a marilor puteri (aici SUA) datorită modului în care au intervenit în Orientul Mijlociu dea lungul vremii.

În momentul acela în SUA nu exista decât “ești cu noi sau împotriva noastră”, Serj ajungând să fie chemat la un interviu cu Howard Stern și luat la întrebări despre acel articol.

Cum zice și el, acest interviu este un moment pe care îl regreta oarecum pentru că nu și-a susținut punctul de vedere, din cauza tensiunii din SUA a ales să explice că nu a fost cu intenție un atac asupra țării din care acum face parte.

Cartea face apoi o tranziție spre istoria familie lui Serj Tankian. Aflăm despre originile armene, despre bunicul său, genocidul care a avut loc în Armenia, modul în care au fost mutați / alungați din teritoriile lor, suferință și trauma aceasta generațională care se naște din această tragedie.

Până să ajungi să afli mai multe despre System of a Down, este o mare bucată despre el și activismul care i-a influențat viața și deciziile. Și cred că e important de înțeles această parte, el nu se identifică doar cu formația, formația a fost un mod al său de a se manifesta și a crea ceva.

Creativ el a descoperit mai mult căi pe care a ales să meargă, de la cariera solo, la alte colaborări de albume și partea de muzica pentru film și jocuri video.

Dar mereu a avut un scop și a făcut tot ce a putut pentru a îl face cunoscut: recunoaștea genociudului armean provocat de Imperiul Otoman (Turcia).

Câteva idei pe care le-a menționat și mi-au plăcut:

• să nu creezi artă neutră, plictisitoare. Arta trebuie să provoace o reacție, să stârnească o emoție, să își asume o poziție.
• meditația este un proces important din modul lui de a fi.
• menționează aceeași idee pe care am auzit-o și la Rick Rubin: arta este peste tot în jur, dar așteaptă un receptor prin care să se materializeze. De aceea un artist trebuie să fie mereu cu mintea deschisă pentru idei noi.
• versul “father why have you forsaken me” a fost ales când Rick l-a pus să deschidă o carte undeva la întâmplare.
• titlul piesei “Chop suey” este o prescurtare de la “chopped suicide”, titlul inițial trebuia să fie “Suicide”, dar era un puțin cam prea mult pentru o piesa care avea să fie single.
• arta există de dragul artei, nu are nevoie de o scenă

Și da, cel mai probabil nu o să mai avem un album nou System of a Down. Deși au început să facă iar câteva turnee împreună, diferențele creative par să fie prea mari.