Retras la Iasnaia Poliana, Tolstoi își petrece ultimii ani din viață ca un patriarh nonconformist, în răspăr față de orice autoritate laică sau religioasă și într-o luptă permanentă cu sine însuși. Imensul succes literar adus de romanele sale a rămas mult în urmă, cum în urmă au rămas și societatea petersburgheză, și relațiile formale cu semenii, și jocurile puterii. Tolstoi rămâne singur cu Dumnezeu, cu certitudinile și întrebările lui infinite. El respinge orice formă de revoluție socială, dar și dogmatismul religios al bisericii oficiale. Credința și frământările lui se exprimă simplu și obsesiv în paginile jurnalului său din anii 1907-1910.