„Dincolo de bine și de rău” a confirmat poziția lui Nietzsche ca filosof european de seamă al epocii sale. Lucrarea respinge dramatic tradiția gândirii occidentale cu noțiunile sale de adevăr și Dumnezeu, bine și rău. Nietzsche demonstrează că lumea creștină este impregnată de o falsă evlavie și infectată cu o „moralitate a sclavilor”.

Cu umor și energie, el trece de la această critică la o filozofie care celebrează prezentul și cere individului să-și impună propria „voință de putere” asupra lumii.