Posibil să existe spoilere de aici încolo

După ce am terminat Sfanta tinerete legionara. Activismul fascist in Romania interbelica , am început această carte. Ambele au ajuns pe lista mea de „de citit” în același timp, deoarece acoperă aceeași perioadă și aceleași probleme.

Cartea este plină de citate care ilustrează evoluția Gărzii de Fier și a mișcării de extremă dreapta din România. Uneori citatele se întind pe pagini întregi, pentru că autorul a vrut să ofere cititorului suficient context pentru a înțelege ideea pe care o susținea.

Cartea intră adânc în detalii, încercând să explice anii 1930 în România cu puncte de referință suplimentare.

Aflăm despre ziare care răspândeau dezinformare, despre tinerii din elite care se implicau în mișcarea de extremă dreapta, despre violența zilnică ce făcea parte din modul de a fi al Gărzii de Fier, despre tabere de tineret, lupte politice, asasinate oribile, execuții și multe altele.

Figuri precum Mircea Eliade, Constantin Noica și Emil Cioran au scris activ texte în acele publicații, ridicând mișcarea de extremă dreapta și liderul ei pe un piedestal. În timp ce Cioran a republicat „Schimbarea la față a României” pentru a elimina orice element legat de trecutul său, Eliade nu a făcut niciodată nimic pentru a-și cere scuze public pentru acele poziții.

Mai jos sunt câteva fragmente de articole apărute în acele ziare.

Cioran

Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pămînt n-aveau nici un conţinut, decît aşteptarea. Cineva trebuia să vină.

Pe un plan absolut, dacă ar trebui să aleg între România şi Căpitan, n-aş fi ezitat o clipă. După moartea lui ne-am simţit fiecare mai singuri… Cu excepţia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent între vii…

Unele dintre textele scrise de Noica sunt aproape delirante.

Nu ţi-e îngăduit să te îndoieşti. Crede în învierea României legendare. Crede din toată tinereţea ta, din tot ce nu s-a împlinit împrejurul ţării. Alte vremuri pot fi împăcate şi resemnate.

Legiunea n-a voit să facă altă Românie. Ea a voit să fie altă Românie. Cine nu simte aceasta nu înţelege nici de ce a murit Moţa şi nici de ce dăruirea cea mare a Căpitanului era unul din felurile sale de a birui şi de a face neamul românesc să biruiască… Nu vedeţi că e vorba de România duhului, înainte de celelalte de România duhului?

Par lipsită de orice urmă de rușine. Mai ales venind din partea cuiva atât de educat.

Cartea urmărește mai multe fire narative, iar cele menționate mai sus reprezintă doar o mică parte din toate conexiunile puse cap la cap de Z. Ornea.

Este o lectură esențială dacă ești interesat de această perioadă și de mișcarea de extremă dreapta din România: cum a început, ce a alimentat-o și ce s-a întâmplat de fapt.