Aceasta a fost a doua oară când am participat la triatlonul “Fără Asfalt” ca parte a unei echipe de ștafetă.
Are loc în satul 2 Mai, pe litoralul Mării Negre, și este un loc foarte relaxant, deoarece tehnic este încă extra-sezon în momentul desfășurării cursei.
Anul trecut am făcut partea de bicicletă a ștafetei, anul acesta am făcut bicicletă + alergare.
Este vorba de 750 m înot în mare, 32 km de bicicletă prin împrejurimi (câmp/dealuri) și 6 km de alergare pe plajă și în zona înconjurătoare.
Am avut un singur obiectiv: să obțin un rezultat mai bun la proba de bicicletă. Anul trecut nu am avut bicicleta mea și am folosit mult prea mică pentru înălțimea mea, a făcut destul de incomod când trebuia să virez în timp ce continuam să pedalez și genunchii îmi loveau coarnele 😅. Destul de amuzant dacă erai pe margine și vedeai.
De fapt, a mai existat un al doilea obiectiv: să termin cursa, pentru că nu-mi surâdea prea tare ideea de a alerga 6 km după bicicletă.
Vești bune!
Mi-am îmbunătățit timpul la bicicletă. De la 01:53:44 anul trecut la 01:43:56 anul acesta. Timpul e tot praf comparativ cu al altor tipi, dar e un progres și nu-mi pasă ce o să ziceți.
Vești proaste!
A trebuit să alerg acei 6 km la final. Mi-a luat cincizeci de minute, vai de capul meu!. E adevărat că am mers o bună bucată, dar prima parte pe plajă m-a terminat. Era atât de cald de la soarele care se reflecta în mare, și nu e doar nisip — sunt o mulțime de pietre și trebuie să fii atent cum și unde calci.
În timpul acestei prime părți am avut suficient timp să mă întreb: „De ce sunt aici — doar ca să sufăr?!” (meme-ul)
A doua parte a alergării a fost puțin mai sus pe coastă, pe teren solid, cu briză din când în când, și a fost mult mai bine.
Singura consolare a fost „Pasta Party-ul” de după cursă și faptul că am apucat să dorm puțin.
Din 2 Mai am făcut un ocol și am vizitat Adamclisi pentru a vedea Tropaeum Traiani și Civitas Tropaensium, am mers mai departe spre Silistra și Turtucaia (Tutrakan), Ruse și înapoi acasă la București.
